Miercuri, 11 Iunie 2008, in jurul orei 19.30.

Dupa o zi grea de umblat in oras si o repetitie de dansuri medievale cu grupul Nosa la sediul Forumului German Bistrita, impreuna cu Alina si Florin, colegii din consiliul director al Asociatiei Culturale Bistrita Medievala, am ajuns la Hotel Cora pentru o sedinta de organizare a festivalului medieval. Dupa o scurta negociere cu ospatarul foarte simpatic acesta ne-a permis sa luam loc in camera de protocol al hotelului, la etajul 1 deasupra restaurantului. Ne-am intins cu laptopurile, am comandat cate ceva de mancare si de baut, iar dupa cateva minute am coborat la toaleta de la parter sa ma spal pe maini. Pe casa scarii, intre etaje am ramas insa blocat de o imagine socanta ce mi-a sarit in fata prin geam: schela din jurul turnului bisericii evanghelice din centrul orasului era in flacari! Mi-am strigat colegii sa coboare repede, ajuns la scari lui Florin ii suna deja telefonul. Raspunsul era scurt: da, acuma am vazut, vorbim mai tarziu... Dupa care s-a intors la noi cu o privire hotarata: haideti, plecam! Ne-am strans in graba lucrurile, am promis ospatarului ca ne vom intoarce, am aruncat lucrurile in portbagajul masinii si am pornit cu pasi repezi spre centru. Pe drum telefonul lui Florin a sunat de mai multe ori, apelurile veneu atat din oras cat si din Germania...

Ajunsi in piata centrala, ne-am despartit. Florin a intrat in legatura telefonica cu Radio Cluj, Alina facea poze, iar eu m-am strecurat prin multimea adunata spre partea cealalta a bisericii, de grija ca focul sa nu se extinda pe acoperisul bisericii. Evident ca tot turnul era deja in flacari, acoperisul lui, proaspat acoperit cu tabla de cupru, era deja negru. Doua autospeciale stropeau cu apa, dar nu faceau mare lucru. Treaba nu arata deloc bine...

Ajuns in fata Sugaletelor am vazut o masina de pompieri mai performanta care tocmai se instalase sa-si dea drumul la tunul puternic. Dar tot nu ajungea mult peste jumatatea turnului inalt de 75 de metri, cel mai inalt turn sasesc din Transilvania. Imi era deja clar ca turnul nu mai poate fi salvat...

Politia a delimitat bine zona, facea fata greu multimii care nu vroia sa se-ndeparteze prea mult. La un moment dat a inceput sa ploua cu bucati de jar si cenusa, asta a intimidat multimea si a devenit mai cooperativa cu politistii. Presedintele Consiliul Judetean se agita si el pe acolo, cam degeaba... Un grup de barbati a primit acceptul politiei sa intre in zona delimitata si sa impinga de acolo masinile parcate. Sa vezi cum impingeau 12-15 barbati masinile cu franele trase! Bobi, de la Forumul German striga: cade ceasul! Era cel de pe partea nordica. Ceas cu diametru de trei metri. Am fugit pana la masina cu tunul puternic, cerandu-le sa se mute cu vreo 20 m mai incolo, acoperisul dadea semne de extindere a focului in acea zona. In scurt timp am inteles insa de ce acest lucru nu era posibil...

Aproximativ la ora 21 acoperisul turnului a cedat. A fost mare noroc cu directia vantului, acesta sufla dinspre sud, astfel cupola a cazut inspre Sugalete, facand cat se poate de putine ravagii in cladire. In jurul meu unii plangeau, altii savurau 'show'-ul. Eu eram foarte trist... Mai toti din jurul meu dadeu vina pe primarie. Lumea vroia elicopter cu apa. Cred ca daca exista unul in Transilvania, ar fi fost mobilizat. Sau puteau aduce avioane agricole... Imi faceam griji si pentru masina alba a preotului, fiind singura care a ramas parcata in fata sugaletelor, la foarte mica distanta de locul unde s-a prabusit acoperisul. Focul era deja extins pe acoperisul bisericii asa ca nici pompierii nu au mai stat prea mult pe gand si au mutat masina. M-am mutat si eu, sa am o vizibilitate mai buna asupra acoperisului. Intre timp au aparut si alti pompieri, dar cu masini de performanta redusa.

Ajuns in noua mea pozitie, la jumatate dinstanta intre sugalete si pietonal, mi-a atras atentia un englez (am aflat ulterior ca era venit la ceva conferinta) care incerca sa recruteze vreo 20 de barbati cu care sa intre in biserica sa scoata mobilierul. Un singur tanar i sa alaturat, un altul a fost retinut imediat de politisti, altii nu au mai avut sansa sa-l urmareasca. Eu am considerat ca aceasta miscare era nepotrivita, pompierii tineau sub control extinderea focului pe acoperis. Asa ca din nou m-am mutat...

Ajuns in partea sudica a bisericii, englezul tocmai iesea cu niste sfesnice aurii, un covoras si doua vaze cu flori. A fost imediat retinut si nu a mai putut intra. Privea neputincios. Un domn cu barba (am aflat ulterior ca era chiar preotul Kraus) a plecat cu cele patru sfesnice si covorul, a renuntat la vaze. Alte masini de pompieri nou venite au fost dirijate spre partea sudica si s-au apucat de treaba. Se miscau greu... Deloc comparabil cu cele vazute in filmele americane. Era printre ele o alta masina cu tun de apa, dar  unul mai putin performant decat cel in lucru pe partea nordica, o alta cu scara de vreo 25-30 m si una simpla. Lumea se distra cum pompierii care urcau pe schela din partea pietonalului, neafectata de flacari, crosetau in ritm de melc capul hidrantului printre scanduri, in loc sa se urce repede cu unul-doi serpi si sa ii lase in jos pentru a fi conectati la apa. Ulterior am aflat ca de fapt ei au avut sarcina cea mai grea, stingand focul din interior. Se schimbau la fiecare cinci minute.

Din nou m-am mutat, de data asta spre strada Titulescu. O copila isi intreba mama de ce nu merg telefoanele mobile. I-am explicat ca din cauza multimii retelele sunt suprasolicitate, la care ea si-a intrebat din nou mama ca de ce ea nu stie de asta? Faza draguta...

M-am reintalnit cu Alina si impreuna urmaream in continuare desfasurarea evenimentului. Lumea povestea in jur, fiecare ce mai stia despre biserica, despre istoria si intamplarile lui. Au inceput sa circule si primele zvonuri: cum ca un partid rival ar fi dat foc la schela sa piarda primarul alegerile de duminica, cum ca ar fi fost scurtcircuit de la instalatia electrica, cum ca ar fi explodat in turn un tub de oxigen lasat acolo de sudori, etc. Pentru mine sursa nu mai avea importanta.

Pe la orele 22  a cedat si sistemul de prindere a clopotelor. In contrar cu incendiul de acum  200 de ani, de data asta nu a ramas nici unul in turn, au coborat impreuna pana jos. O imensa flacara a urcat in urma lor cum rupeau structura de lemn incinsa, dupa asta un nor negru.

"Spectacolul" era pe terminate. Pompierii detineau deja controlul, in scurt timp au si oprit tunurile puternice, apa stropita pe podul bisericii putea sa faca alte ravagii. Noi am mai facut un tur, pompierii schimbau jeturile de apa pe lumini de urmarire, lumea incepea sa plece.

Pe la 23.30 ne-am reintalnit si cu Florin, ne imparteam tristetea. El ne-a atras atentia, ca am trait o alta zi de 11 dupa Madrid si New York. Am plecat inapoi spre hotel, dar pofta nu mai aveam. Doar foame. Ospatarul (mereu zambitor) ne-a primit cu o fata mai amara, bucataria se inchise intre timp, n-aveam decat sa ne-ntoarcem acasa.

A ramas dupa noi turnul cu structura lui de piatra intacta dupa atatea secole, trecut prin mai multe incendii (nu cred ca in lumea asta se mai construieste asa ceva), biserica cu acoperisul distrus in proportie de 15-20% (cred totusi ca jumatate va trebui inlocuit) si o tristete generala.

A doua zi dimineata la 6 Florin s-a intalnit pe pietonal cu primarul, plangeau amandoi...

Urmau conferinte de presa una dupa alta. Au fost anulate concertele din campania electorala si Zilele Bistritei. In legatura cu festivalul nostru, care avea din start menirea de a sprijini biserica si a educa publicul despre trecutul medieval al orasului, abia spre dupa-masa s-a luat o hotarare: poate sa aiba loc, cu programul usor adaptat situatiei. Toti ziceau ca lumea trebuie sa se uneasca si sa doneze pentru refacerea bisericii. Azi a plouat, dar biserica nu poate fi acoperita cu prelata, din cauza greutatii, aceasta ar face alte ravagii...

Cele trei asociatii medievale din oras ne-am unit si am deschis impreuna conturi pentru donatii. Titularul acestor conturi este Asociaţia Culturală Bistriţa Medievală, iar  datele lor sunt următoarele :

-         în lei: R0 02 BTRL 0060 1205 D866 5201.

-         în Euro: RO 36 BTRL 0060 4205 D866 52XX.

-         în USD: RO 85 BTRL 0060 2205 D866 52XX.

Pe tine, cititorul acestui articol, te invitam sa contribui la refacerea monumentului, si sa ai icredere ca donatia ta va ajunge la locul potrivit.

Iti multumesc.

Director artistic,
Peter Moynahan

Pozele din aceasta pagine au fost facute de Alina Talos, Camelia Toma, Bistriteanul.ro, respectiv trimise de prietenul nostru Mesteru' de la trupa Hara.

La final iata un link la care puteti urmari cateva imagini de la incendiu: http://www.youtube.com/watch?v=nw0rmpG40FI